Aveam de gând să abordez alt subiect astăzi, însă un titlu dintr-una din fițuicile progresiste autohtone, mi-a atras atenția – Antifrauda ANAF va trimite și somații, pe lângă invitații / Cine refuză, riscă până la 6 ani de închisoare. Poate cei mai în vârstă îți amintesc de celebra lege comunistă – legea 18, cea legată de controlul averilor. Cei care nu au apucat acele vremuri triste, se pot „desfăta” citind-o aici. Și, o pot compara de exemplu, cu ce e aici. Sau aici. Mai mult, A.N.A.F. poate popri alocația de stat pentru copii Iar cireașa de pe tort… sau bomboana pe colivă mai degrabă, Românii care au asigurări de viață vor fi raportați la Fisc. De ce are nevoie ANAF de aceste date?
În 89, au murit mulți fraieri pe stradă crezând că sacrificiul lor ne va da o viață mai bună. Una din cerințele lor a fost aceea ca statul să nu-și mai bage nasul în viețile private. Țeapă, pe românește! Statul nu numai că-și bagă nasul în viața ta, ci și ți-o controlează în detaliu, asigurându-se pe toate căile că te poate îngenuchea oricând. Oricând vreun un funcționar plictisit de exemplu. Sau… oricând dai semne de nesupunere, te opui vaccinării de exemplu!
Sub pretextul „combaterii fraudei” statul român vede în cei 19 milioane de români, 19 milioane de potențiali evazioniști sau infractori. Pornind de la această premisă și-a luat și continuă să-și ia toate măsurile necesare pentru a face față eficient atâtor „infractori”. Sunt directivele sau poruncile uiei, iar noi ca și colonie trebuie să le îndeplinim ca la carte. Numai așa vom putea prospera, scăpa de corupție, crește economic și alte gogorițe de genul ăsta! De vreo 30 de ani tot încercăm!
Poate unii își vor pune problema mult mai simplu, muncesc cinstit, am salariu, de ce să mă agit? Într-un stat normal ar fi un punct de vedere corect. La japonezi de exemplu, statul nu-ți poate umbla discreționar în conturi. În caz că ești dovedit că ai furat și există o sentință judecătorească în privința asta, ești obligat să restitui prejudiciul iar refuzul se pedepsește cu închisoarea. Dar banii din bancă pentru a plăti daunele îî scoți tu, nu statul. La noi în schim, orice puțoi de la anaf, dacă i se scoală pune mâna pe telefon și îți bagă scurt o poprire pe toate conturile. Revenind la munca cinstită – Șocul unei tinere după ce ANAF i-a golit contul. „O firmă din alt oraș m-ar fi avut ca angajată și mi-ar fi plătit salariu. Am crezut că este o farsă” sau Exista, oare, printre noi, persoane care au dat in judecata ANAF pt abuz in serviciu? E a 6-a sau a 7-a oara cand ma trezesc cu poprire absolut nejustificata. Iar dacă te mănâncă și vrei să iei atitudine, ANAF obligată la plata de daune morale de 1 leu pentru formularea abuzivă a 7 contestații la executare identice, în același dosar de executare silită. Sunt doar câteva exemple, în cazurile de față expuse public. Sunt alte zeci sau sute de mii care sunt trecute sub tăcere. Românul, iertător și temător din fire, preferă să se ducă să plece capul, să-și piardă timpul căutând hârtii care să dovedească că e vorba de o eroare și nu altceva.
Gușterii ce lucrează în anaf, au salarii consistente plus sporuri. Inspectorii fiscali, ăia ce fac munca de teren pleacă de la 10.000 de lei pentru ăi mai tineri, mai necopți și se duc spre 25.000 pentru „profesioniști” La birouri e mai modest – 8000 – 15000, dar, e loc de mai bine! Barosanii în schimb, vor trece la alt nivel – Inspectorii ANAF vor avea dreptul sa poarte arme de foc. „Cei care fac evaziune fiscala sa-i stie de frica”, afirma ministrul Finantelor
Firește, tot ce se întâmplă este în concordanță și în „spiritul democrației” O țară curată în care toți cetățenii muncesc și-și plătesc taxele în mod onest, afaceriștii de asemnea aduc bani la buget, iar țara se dezvoltă asemeni unui ghiocel!
Hai să revenim cu picioarele pe pământ. Suntem băgați într-o criză care este de abia la început. Avem cele mai mari taxe pe muncă, cele mai mari prețuri la utilități și mâncare. Ni se impune urcarea salariului minim artificial la nivelul uiei, asta în condițiile în care nu există condiții economice care să-l susțină. Nu avem producție, trăim doar din servicii. Servicii la alte servicii făcute pentru servicii. Odată realeși, ghioceii din pesede și penele vor aplica măsuri și mai dure mediului de afaceri și, implicit cetățenilor. Adică fraierilor care îî aleg „ca să fie bine” Va crește TVA-ul, se vor mări impozitele. Trebuie să ajungem să avem salariul minim de 1000 de euroi cu orice preț, că așa-i porunca! Adică să turezi o gloabă de Dacia 1300 și să-i dai vitezometrul peste cap, ca să poți rula pe banda de viteză cu ceilalți. Deznodământul se va vedea și simți de la anul, firmele mici – alea care mai susțineau bruma de economie autohtonă, închise, șomaj în creștere – prea puțini, din cei ce vor încerca să supraviețuiască își vor permite luxul de a angaja pe cineva cu un salariu enorm raportat la profitul firmei, plus creșterea în continuare, în mod necontrolat, sau scăpat de sub control, a prețurilor la energia electrică. Din aprilie nu va mai exista plafonare, iar șacalii își vor face de cap.
Iar legătura cu anaf e simplă – trebuie să trăiești, chiar și în condițiile în care îți vei pierde job-ul. La fel și unele din firme ce vor refuza să închidă. Va exploda munca la negru… iar băieții cu pistol atât așteaptă! Mai trag o liniuță (practică destul de curentă când ai bani și putere) și vor trece la treabă! Statul pesedisto – penelist va pune biciul pe populație în următorii ani. Conform agendei. Pentru că uia, va încerca să implementeze mai departe distopia progresistă, indiferent de rezultatul alegerilor de la licurici. Poate că nu va mai fi război la ukrii, însă controlul și criza vor rămâne și se vor accentua. Și nu se va mai putea revolta nimeni, modelul popririlor abuzive a fondurilor nu va mai fi justificat de „erori de sistem” ci se va oficializa ca și mijloc de coerciție – parcă s-a mai folosit de curând termenul ăsta… pentru descurajarea oricăror acte ce duc la slăbirea regimul democratic, bla bla,bla. În definitiv, în „mega civilizația” progresistă din canada a funcționat foarte bine, de ce să nu meargă și la noi?
Prefer să nu mă mai gândesc la toate nenorocirile previzibile ce vor urma, începând cu anul viitor. Voi repeta însă, de câte ori voi putea, că, pentru a evita acest scenariu de coșmar, nu există decât o singură soluție – schimbarea! O schimbare radicală care să măture la vot toată clica securiștilor ce ne-au căpușat până acum. A nu te duce la vot, înseamnă o acceptare a sistemului actual. Adică a scenariului de mai sus.
