În Georgia, avântul poponarilor a fost oprit. Legal. Parlamentul a dat o lege seacă prin care este interzisă orice activitate lgbtq. Practic se recunoaște că indivizii cu astfel de apucături nu reprezintă „diversitate” ci „boală” Boală psihică ce are și o denumire – disforie de gen. Georgienii au avut sânge în instalații și au putut să spună nu, iar politicienii i-au ascultat, chiar cu prețul punerii în pericol al aderării lor la uia infestată la conducere de astfel de specimene cu disforie. Familia, tradiția, religia sunt acum protejate în mod legal.
Ce a urmat după?
Sunt semne că începe „payback-ul”. Vânătoarea. Riposta populară în fața anormalilor. Ripostă amplificată, sau direct proporțională cu stresul și angoasa de a fi obligat să accepți nebunii ca fiind oameni normali, să accepți grotescul ca fiind fiesc și, de a trăi după niște norme aberante. Presiunile lgbtq-iștilor de a li se strecura și de a le remodela viața, încep să aibă răspuns. Un transexual a fost înjunghiat într-o cameră de hotel spune știrea. Mai mult:
Sub conducerea partidului Visul Georgian, care a adoptat o poziție din ce în ce mai antiliberală, țara a înregistrat o creștere a violenței împotriva persoanelor LGBTQ+. Anul trecut, sute de opozanți ai drepturilor homosexualilor au luat cu asalt un festival LGBTQ+ din Tbilisi, forțând anularea evenimentului. Anul acesta, zeci de mii de persoane au mărșăluit în capitală pentru a promova „valorile familiei tradiționale” în cadrul unui eveniment la care au participat partidul de guvernământ și Biserica Ortodoxă, profund conservatoare și influentă.
Asta înseamnă Vocea Poporului și o Biserică puternică. Nu mă îndoiesc de faptul că, în doi trei ani, nu va mai exista picior de poponar acolo. Nu vor intra în uie, BRICS-ul îi așteaptă. Și vor intra cu capul sus!
Să revenim însă la oile noastre. Să încercăm să facem o comparație.
Avem Biserică Ortodoxă? Avem! Face ceva? Păi… e cam complicat… încrengăturile cu politicul, trecutul, mânărelile comune… nu prea merge să vedem înalți prelați sau pe Preafericitul să ia o poziție clară. Poponarii nu sunt acceptați de creștinism și mai multe nu spun.
Avem populație majoritară împotriva poponarilor? Avem! Cum se manifestă? Cu excepția câtorva militanți (extremiști firește) toți tăcem mâlc. Ne ferim și să vorbim sau să scriem ceva, că e tabu. La fel ca și în cazul țiganilor pe care nu avem voie să-i mai numim țigani. Ne-am învățat să fim docili și umili, vorba aia: „Capul plecat, sabia nu-l taie!”
Avem Parlament? Avem și așa ceva. Ajută cumva? Da, dar nu poporul. Avem o șleahtă majoritară de slugoi și trădători, înfipți pe viață în cele mai înalte posturi. Poponarilor li se va permite de la anul să se căsătorească, să-și facă „familie” – batjocorind însăși conceptul de familie definit în Biblie și să adopte copii. Iar ca batjocura la adresa familiei să fie completă, apar și transexualii – poponari nebuni care se cred femei – și care vor fi recunoscuți legal ca atare. Uia ne impune aceste aberații, iar ciolacu, ciucă, geoană ori lăsconi, sunt gata să le pună în practică odată ce vor fi cocoțați în funcție.
„Cum îți așterni, așa dormi”
Sunt încă mulți dintre noi care refuză să vadă realitatea. Cu capul în nisip, convinși că dacă ei nu văd pe nimeni, sunt feriți de pericole. Că dacă stau în banca lor, va fi bine. Această pasivitate însă e mană cerească pentru politicienii trădători. Știu că pot vinde, că ne pot vinde fără niciun fel de rezistență. Și asta au făcut de 30 de ani încoace. Au vândut tot ce se putea din punct de vedere material, acum nu le-a mai rămas decât să ne vândă pe noi cu totul. Să ne vândă credința și sufletul. Ieftin.
Citeam două articole din R3Media, unul mai revoltător ca altul:
România Educată | „Marxism în stare pură în manualele românești“ | Ce mai învață copiii de clasa a V-a la Educație Socială: Părinții sunt prezentați ca opresori care le vor răul, iar singura soluție e fuga de acasă
Ați semnat „Contractul Educațional” ? Presupun că da, de teama amenzii… Dar, odată semnat, înseamnă că accepți ca aberațiile de mai sus să fie însușite de către copilul tău. Și nu numai atât – hai să facem o asociere interesantă: în contract, la „Obligațiile părților” , unitatea de învățământ poate:
f) să sesizeze, la nevoie, instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în legătură cu aspecte care afectează
demnitatea, integritatea fizică şi psihică a elevului/copilului;
Sună frumos, nu-i așa? Hai să vedem reportajul de mai jos… cred că știți cazul, s-a întâmplat luna trecută!
O chestie, curioasă din punctul meu de vedere, nu s-a mai auzit nimic de acest caz în nicio publicație, deși este ceva de o gravitate fără precedent. Dacă am anticipa puțin și ne-am gândi la un copil luat din școală pentru că plângea prea tare sau mai știu eu ce motiv aberant, și plasat ulterior unei „familii” de poponari? Pentru că, orice familie trebuie să aibă dreptul de a avea copii iar descreierații n-o pot face în mod natural…
Când vă gândiți dacă mergeți sau nu la vot, ori când vă pregătiți să puneți ștampila… încercați să aveți imaginea asta în minte! În țările „civilizate”, infestate de poponari, o grozăvie de acest gen este deja o normalitate!
