Uneori mă întreb ce caut eu în lumea asta. O lume superficială aflată într-un proces ireversibil aparent, de cretinizare totală. Pentru cine n-a văzut filmul Idiocracy, îi recomand s-o facă.
Nu mai încerc să-mi explic ce se poate afla în neuronii celor ce exultă la un eșec pentru o rachetă Sarmat. E consum inutil de timp. Tâmpiții nu pricep un lucru simplu, vorbim de cea mai mare și cea mai distrugătoare rachetă balistică din istorie. Vorbim de o rachetă capabilă să șteargă o țară întreagă de idioți de pe fața pământului, în doar câteva ore. Nu o armată, o țară de mărimea Germaniei. Indiferent de dotarea militară a acesteia, va deveni istorie. Și asta cu o singură rachetă! Iar această rachetă a fost scoasă acum pentru teste!
Cretinoizii, aici incluzând și pseudo ziariștii făcuți la normă, exultă convinși fiind că rușii au dat-o în bară și că nu mai reprezintă niciun pericol! Numai ideea unor teste cu nenorocirea aia de rachetă ar trebui să-ți ridice părul din cap. Testele sunt necesare pentru a pune la punct orice problemă înainte de lansarea propriu zisă. Și la amerloci se fac o sumedenie de teste, mai mult sau mai puțin reușite. Gândiți-vă câte eșecuri a avut Elon Musk până a dus la capăt racheta reutilizabilă. A testat de două, de zece ori până a pus totul la punct. După aceea nu au mai fost eșecuri, ci doar comenzi și bani. Și în cazul rușilor vor mai fi teste nereușite. Dar, la un moment dat, vor regla totul. Și, spre deosebire de Musk, vor fi capabili să radă toți cretinii cu zâmbetul pe buze.
