Aș putea spune chiar groază, printre limbricii așa zisei „drepte” din România. Pentru că, atunci când ajungi să apelezi la țigani ca să-ți rezolvi problema, e grav. E grav pentru tine, pentru că ai confirmarea că ești incapabil, e grav pentru ceilalți în cazul în care țiganii te ajută „să treci hopul” și își cer partea după…
Tonul la dat lăsconi, care s-a dus cu miloaga la împăratul cioropinelor, însă acum, ciucanul merge direct „la sentiment”. Bine, nu îmi dau seama ce sentiment poate provoca o manea grețoasă care să te glorifice pe tine în fața celor care, sau de la care ai nevoie de ajutor…
Da, ce se vede, aia e! Până la nivelul ăsta s-a coborât ciucanul… Dar, asta nu e tot! Dincolo de barosanul ăsta tatuat și cu ceva dosare penale, ce (l) jelește de mama focului, mai există o „recomandare”, de data asta venind de la penthouse (de la mansardă, nu revistă). Nu numai întunericul subsolului îl promovează, ci și lumina `telectualilor dă vază din România, recte profesorul Preda, și intelectualii Teodor Baconschi, Adrian Papahagi și Sever Voinescu… Deși monștrii ăștia sacrii ai neuronilor stingheri nu s-au putut coborî la înălțimea unei manele ca să se manifeste din adâncimea sufletului lor, nu e totul pierdut, se pot îmbina armonios în ceea ce este deja, adică absolutul creației izvorât din mlaștina valorii rromales!
Pe scurt, aici nu ne jucăm, de jos până sus, tot românu trebuie să știe ce bine-i va fi cu ciucanu! Putea fi și cu lăsconi, însă nu e sentimentu` – piranda trebuie să aibă grijă de puradei, să se mai ducă din când în când la market să mai julească de haleală… n-are ce căuta în fotoliu de barosan! Dar ciucanu… așa mare și gras… e numai bun de jumulit fraieru`!
