„Nu mă duc că n-am c cine să votez” e o vorbă veche. A apărut chiar după așa zisa „Revoluție” ca o manifestare a dreptului omului de a se abține. Pe vremea lui ceașcă era simplu – nu aveai voie să te abții, votul era obligatoriu și, de preferat pentru securitatea ta, cu dedicație. De fapt nu puteai să votezi decât PCR, pentru că toate partidele ce se mai regăseau pe buletinele de vot erau doar de decor. Era foarte tranparent procesul, rezultatele se știau dinainte, nimeni nu comenta și viața mergea mai departe.
A venit și scurtcircuitul din 89, iar boborul a început să priceapă cam cum stă treaba cu drepturile individuale. Firește, nu am mai avut vot obligatoriu și nici indicații cum e mai bine să votezi, dacă ai de gând să votezi. Nu, nu au mai fost indicații, au fost în schimb manipulări. Mult mai perverse decât indicațiile. Politicienii aflați acum la „mila poporului” trebuiau să se asigure că nu sunt dați la o parte odată la patru ani, după cum li se năzare amărăștenilor.
Cum se manipulează și se controlează votul ?
Păi, e simplu.
- Din tot electoratul, îți faci o estimare a celor care te vor vota. Apoi a celor ce nu te vor vota. În privința primilor, lucrurile sunt clare – nu-ți mai bați capul cu ei.
- Pe cei ce nu te vor vota, îi împarți în trei categorii, cei ce votează alt candidat, cei ce nu te votează că nu te plac, și cei ce se abțin, adică nu merg la vot.
- Din astea trei categorii îi dai la o parte pe cei ce nu te plac, sunt cel mai greu de întors în favoarea ta.
- Vei ataca apoi pe două planuri, odată discreditând oponenții și încercând să tragi spre tine o parte din votanții lor și a doua oară să încerci să atragi din cei ce nu votează.
- La final, după ce tragi linie, mai ai o opțiune pentru reglaj – pe cei nehotărâți, rămași în continuare nehotărâți, să-i influențezi să nu se prezinte la vot. Adică să te asiguri că dacă nu te votează pe tine, nu vor vota nici oponenții tăi.
Așadar, dacă ai impresia că stând acasă „că n-ai cu cine” ești perfect neutru și ai conștiința împăcată în privința asta, te înșeli amarnic. Faci parte exact dintre cei manipulați, convinși să stea acasă pentru a nu strica feng shui-ul unora sau altora!
Nu o să vorbesc despre cozile de topor responsabile cu manipularea, le puteți vedea peste tot, în comentarii pe site-uri, pe canalele Telegram, la TV etc. etc. O să mă refer în schimb la bătălia pentru locul doi. La disperații care știu că dacă nu intră în turul doi le este periclitată chiar existența.
Dacă până la alegerile actuale, mediul politic era previzibil – orice ai fi votat, sistemul supraviețuia datorită legăturilor „de avarie” dintre politicieni, de data asta e ceva diferit. Adică există o variabilă ce poate da peste cap cei peste 30 de ani de hoții. Variabilă ce a devenit din ce în ce mai puțin controlabilă și care, spre disperarea candidaților susținuți de sistem, îi poate elimina complet din viața politică. Adică, nu mai ține cu „câștigi tu acum și ne înțelegem la următoarele…” nu, acum dacă e să câștige „variabila” nu va mai exista o „data viitoare”.
Suntem în pragul unei resetări, dar nu cea gândită de progresiștii descreierați, ci una naturală, derivată din sentimentul popular „Ajunge!” Securimea care a acaparat România după 89, a pariat pe neo-marxism și a pariat prost. Lumea se schimbă și noi ar trebui să profităm de asta.
Alegerile autohtone de până acum au fost sub „tutela” ambasadelor. Ieșeau cei recomandați de stăpânire, voința boborului era facultativă. De fapt, chiar boborul, orbit de strălucirea licuricilor și paralizat în rațiunea, se conforma votând „planificat”. Astfel am avut parte de tot felul de ghioarle impuse de către stăpânire pe scaunul de la Cotroceni. Pentru că președinții unși dădeau direct cu subsemnatul referitor la „bunul mers” și nu parlamentarii. Aceștia, cu tot cu guvern, dincolo de pozițiile „putere” sau „opoziție”, erau apendicele președintelui numit de către stăpâni. Iar trădătorii înscăunați trebuiau să-și ducă mandatele cap coadă. De ce n-am putut scăpa mai repede de băsescu sau iohannus, cu toate mizeriile pe care le-au făcut? Pentru că „nu ni s-a dat voie”.
Acum este pentru prima dată în care nu mai avem porunci de la ambasade. Ba, mai mult, viitorul licurici șef are alte viziuni decât cele pe care securimea autohtonă era obișnuită să le îngurgiteze. Aș putea spune, total opuse chiar. Avem o șansa unică de a scoate capul din mocirlă, însă nu cu multe opțiuni. De fapt este o opțiune contra a altor 4 contra-opțiuni. O opțiune ce nu face parte din sistem contra a patru opțiuni ale sistemului. O luptă aparent inegală, însă numai faptul că s-a ajuns la faza în care sistemul să fie în postura de a pierde în fața unui singur om, trebuie să dea de gândit multora.
Vorbesc de variabila Simion. Singurul candidat fără probleme penale. Singurul candidat fără dosar. Ultimul atac al sistemului asupra sa, cel cu acuzele că ar fi colaborator al rușilor a eșuat în mod lamentabil. Singurul politician care a făcut ceva pentru binele celorlalți – începând cu celebrele bătălii din plandemie pentru a nu depinde de certificatul covid pentru păstrarea locului de muncă și până la spitalele mobile ce au împânzit țara oferind ajutor celor ce nu puteau sau nu-și permiteau să ajungă la medic. Singurul care s-a implicat în ajutorarea celor afectați de inundații și singurul care are un program original de guvernare. Toate acestea au constituit surse de atacuri din partea sistemului, toate nereușite. S-a mai spus despre Simion că nu-l duce capul, că-i prost crescut etc. etc. La dezbaterile electorale și-a umilit efectiv adversarii. Atât politicienii, cât și presa potrivnică. Le-a dovedit că fiecare afirmație este bazată pe ceva concret și logic. Sunt chestii care se pot verifica pentru cei ce au dubii. Sistemul a încercat să-l lovească în toate modurile și el a rezistat.
Nu fac o glorificare pentru Simion, ci expun niște realități. Fața de un ciolac unsuros, o ciucă proastă și o psihopată idioată, toți exponenți ai defunctului sistem, nu văd cum să existe termen de comparație. Pentru că, dacă vrem schimbarea cu adevărat și nu doar să ne văicărim cât de prost o ducem, trebuie mers la vot și votat Simion!
O să închei referindu-mă la manipularea cum că Simion ar fi iepurele pentru ciolac, în turul doi el neavând nicio șansă împotriva acestuia, totul fiind un blat. Logica elementară (e adevărat, lipsă la penelei și userei) îți spune că, în cazul unui ipotetic blat, pesedeul ar trebui să facă niște concesii atât de mari încât să se trezească ca a ajuns în punctul de a face implozie. Doctrinele celor două partide sunt chiar la extreme – nu e ca în cazul pseudo-dreptei afișate de penelei. Simion, dacă va vrea să mențină unitatea partidului îî va impune pesede-ului o grămadă de cerințe care, odată aplicate, ar șubrezi puternic încrederea electoratului acestuia. Ar dipărea bunăoară baronii locali, principalii furnizori de voturi. AUR va trebui să pună în aplicare măsurile cu care s-a lăudat în campanie. Case la 35000 de euroi… păi ce facem cu mafia dezvoltatorilor imobiliari păstorită de ani de zile de pesede? Același lucru s-ar întâmpla și din partea pesedistă cu măsuri ce ar afecta încrederea simpatizanților AUR. O alianță AUR – pesede ar fi sortită eșecului în câteva luni și ne-am îndrepta către haos și anticipate, cu consecințe catastrofale pentru ambele partide. Nu ține așa ceva. Un aspect însă, rostit cu jumătate de gură de către mulți, este acela că Simion, odată intrat în turul doi, va fi susținut și de către penele și de către usere. Declarativ, ca să nu iasă pesedeul, practic însă, pentru a-l împiedica pe acesta să alcătuiască un guvern și să ne îndreptăm către anticipate. Nu va mai conta că țara va intra în haos.
Singura soluție, prezentarea la vot și votat masiv Simion și AUR. AUR într-un procent cât mai mare astfel încât să poată face alianțe în parlament. A, și să nu uit, în București, NU la referendumul limbricului de la primărie!
