Despre securitate, cum te poți proteja online?

Net-ul este ultima redută a libertății. Dar cu ce preț?

Trăim vremuri nasoale. Din ce în ce mai nasoale. Afli din ce în ce mai multe, vezi cum ți se schimbă viitorul și ai impresia că nu poți face nimic, că ești prins într-un vârtej din care nu mai poți scăpa. Vrei să vorbești, dar nu prea ai cu cine. Vrei să avertizezi, dar nu prea mai ai pe cine. Constați cu stupoare că rațiunea devine ceva blamabil și că orice părere contrară „percepției generale” este condamnabilă. Acum vei fi catalogat ca „putinist” echivalentul pentru „antivaccinist” de acum 2-3 ani. Nu contează ce spui, nu ești în ton cu ce se spune la teve sau în presă că e corect, pac, ți se pune ștampila!

Dar nu despre subiectul ăsta vreau să discut acum, ci despre ceva ce, indirect, are legătură cu ideea de mai sus. Net-ul a rămas ultima „redută” de libertate, iar rețelele sociale ultimele arme. Arme care uneori funcționează alteori nu. Arme mai mult sau mai puțin cenzurate „pentru  siguranța noastră”.  Lipsa comunicării directe datorită suspiciunilor generate de gândurile cuiva, a făcut ca tot ce înseamnă comunicare alternativă sub protecția anonimatului să cunoască o creștere semnificativă. Nu mai vorbești cu prietenii cât îți expui ideile pe social. Nu, nu este normal, însă regimul wokist cu elemente neo marxiste ce tocmai se instaurează, pe asta se bazează – divizare și control.

Din păcate lumea liberă de pe net, sau mai bine spus libertatea lumii online, are și ea un preț. Acel preț este dat de securitate. Nu numai de securitatea identității noastre ci și de securitatea datelor. Acolo unde este mulțime sunt și răufăcători. Cu cât mulțimea este mai mare cu atât și numărul acestora crește. Riscul de înșelătorii crește și el în mod corespunzător. Deși conștientizăm posibilitatea acestor riscuri, nu de fiecare dată le avem structurate în minte, mergând pe ideea „nu o să mi se întâmple tocmai mie!” Cu toate astea nu există nicio persoană care să nu fi fost expusă direct, mai mult sau mai puțin, unor probleme ce se încadrează cu succes în capitolul „Pierderi”

La ce riscuri ne putem expune?

  1. Divulgarea (involuntară) de date personale. Este cea mai comună problemă datorită faptului că mulți dintre noi nu sunt așa de mult preocupați în a-și expune detaliile personale oriunde, fără o minimă verificare a spațiului unde o fac. Fie că participă la un sondaj online, ori completează un formular în speranța unui ipotetic câștig, fără să-și pună întrebări asupra tipului de date cerute, ei dau pe tavă unor răuvoitori date care pot apoi fi folosite în moduri mai puțin ortodoxe. De exemplu, un credit online făcut pe numele tău dar de care tu să nu ai habar…  Pentru acesta cazuri cea mai bună protecție este „propria-ți suspiciune”. Este simplu – Nu există nimic gratuit pe lumea asta! În plus, poți adăuga o soluție antiphishing care te poate ajuta să identifici și să blochezi site-urile dubioase.
  2. Pierderea datelor. O simplă vizită pe o pagină ce conține un cod malițios, se poate traduce prin pagube semnificative în informațiile aflate în calculatorul tău. De asemenea utilizarea programelor obținute din surse neverificate, incluzând aici și cele piratate, poate avea același efect. Utilizarea soluțiilor antivirus și păstrarea unei anumite constanțe în sursele de unde îți procuri aplicațiile pot reduce riscul de a fi pus în fața unui dezastru.
  3. Interceptarea informațiilor (comunicații, schimb de fișiere etc.) Poate că acest tip de risc nu este la fel de sesizabil ca cele precedente, însă există și poate fi cel puțin la fel de dăunător ca și celelalte. Poate e mai greu de sesizat această variantă de prima dată, însă atunci când avem indicii clare că s-a produs, răul este deja făcut. În principiu utilizatorul de rând este mai puțin expus unui astfel de atac, firmele fiind în principal vizate. Asta dacă vorbim de un atacator ce dorește să spioneze și/ sau să influențeze pe baza datelor obținute ilegal bunul mers al firmei atacate. În realitate și o persoană obișnuită poate fi „urmărită” în acest mod. Fie de răufăcători ce studiază terenul, strângând informații pentru o anumită lovitură (de obicei spart locuință sau răpire) fie de un alt tip de personaj care se poate folosi de date pentru a lua anumite decizii în consecință. Acesta poate fi de exemplu șeful sau angajatorul tău. Ori, mai rău, statul român. Este cunoscut faptul că, acesta din urmă, poate folosi legal orice fel de metode de interceptare atunci când există suspiciuni referitoare la activitățile tale, fie că e vorba de terorism, fie că e vorba de neplata vreunui impozit. Poți fi de asemenea supravegheat ca fiind suspect ori „persoană de interes” în cadrul unei anchete privind o terță persoană, caz în care poți deveni tu însuți angrenat involuntar printr-un comportament care să trezească vreo suspiciune cine știe cărui procuror.  De reținut că statul român îți poate cotrobăi în email, telefon sau în bancă fără nicio problemă atunci când se consideră că este spre binele tuturor. Ca cetățean „liber”  se pleacă de la premisa că poți fi un potențial infractor până la proba contrarie. În acest caz, mai ales când bănui ceva, este de preferat o atitudine cât mai evazivă, poți avea mai multe căsuțe de e-mail, eviți conturile sociale și, în general, încerci să nu fi „fidel” niciunei platforme publice. Mai exact, să nu reacționezi constant în anumite locuri, astfel încât să poți fi reperat și monitorizat din punct de vedere comportamental. Ai mare grijă la discuțiile pe care le porți, nu divulga niciodată date care să te poată asocia cu o acțiune anume. Nu îți fă o constantă din a intra la aceleași intervale de timp pe o platformă, în două cuvinte – fii impredictibil. Prima problemă atunci când vrei să deșiri un ghem este să-i găsești capătul!


Fiind un spațiu (încă) liber, internetul se aseamănă cumva cu primele zile ale Vestului Sălbatic. Existau tot felul de nelegiuiți, dar existau în același timp și și șerifi ce se străduiau să mențină o anumită ordine. Cuvântul cheie atunci, ca și acum, era „adaptabilitatea” Pentru a-ți îmbunătăți siguranța este bine să cunoști cât mai bine terenul. Într-un articol viitor voi vorbi de câteva soluții concrete ce ne pot asigura un grad mai ridicat de protecție și anonimat.