Mișcarea neprevăzută cu scoaterea lui Șoșoacă din competiție a luat pe nepregătite sistemul. Deși acesta s-a luptat din răsputeri pentru a evita intrarea unui suveranist în turul doi, se pare că a existat ceva peste, care a spus, stop, din acest moment se schimbă regulile! Acel „ceva” tind să cred că vine chiar din interiorul sistemului, semn că schimbarea este înțeleasă ca și ultimă alternativă de supraviețuire.
Cozile de topor, folosindu-se de pretextul „șoșocarilor dezamăgiți” încearcă acum o altă strategie – îndemnul de a nu te prezenta la vot. Este ultima soluție pentru a mai păstra șanse pentru lăsconi, ciucă sau prostănac.
Orice om rațional realizează că, a nu te prezenta la vot echivalează cu un vot de încredere dat în continuare nemernicilor care ne-au confiscat țara și au pus-o pe tarabă la vânzare. Chiar și șoșocarii vizați de „suveraniștii vopsiți” știu că, înainte de toate, de orgolii și pasiuni, există nevoia imperativă de a scăpa de lepre.
Nu pledez pentru Simion, pledez pentru suveranism. Așa cum am mai spus, voi da votul suveranistului care are cele mai multe șanse, indiferent cine va fi acesta. În fapt, asta ar trebui să fie mentalitatea tuturor ce vor libertate reală, să lase orgoliile și să se unească până curățam leprele de la putere. A avea în acest moment partide cu același țel, dar disparate pe motive personale de cele mai multe ori, este un lux pe care nu ni-l putem permite.
Pe timpul plandemiei a existat o unitate. 70% din populație a îndurat și a sfidat sistemul. Eu unul am sperat atunci că acest procent să existe și la alegeri. Să fim capabili de a curăța răul de la rădăcină. Se pare că am uitat mult prea repede umilințele la care am fost supuși, ceea ce convine de minune sistemului. Însă, e o vorbă: „Dacă a mers o dată, va merge și a doua oară”, ori dând în continuare credit nenorociților, repet chiar și prin neprezentarea la vot, ne vom expune unor noi umilințe, poate chiar mai mari decât ceea ce a fost în plandemie.
Dincolo de dărâmarea sistemului, votul pentru suveranitate înseamnă stoparea demenței progresiste. Înseamnă o flegmă în capul imbecililor de la bruxelles. Înseamnă, stop poponarilor și propagandei lor grețoase. De asemenea stop și bangladeshilor care se înmulțesc pe zi ce trece, ba chiar unii se mai și împuiază strategic aici. Și, înainte de toate, înseamnă păstrarea tradițiilor, familiei, culturii, credinței.
Din această perspectivă trebuie privite lucrurile atunci când vom merge la vot. În caz contrar, vom fi aliniați în coloană, pentru „marea resetare” Vom fi târâți în războaie, sărăciți, aduși la punctul în care să cerșim îndurare. Procesul a început deja, este ușor de recunoscut de oricine. „Teoria Conspirației” devine „Practica Realității” pe care o constată tot mai mulți, însă nu vor s-o accepte și să reacționeze. Le e frică și fug de schimbare, chiar dacă totul se schimbă în jurul lor.
Peste puțin timp avem șansa de a alege între a ne lua destinul în propriile mâini și alupta pentru el, sau a sfârși striviți într-o distopie sclavagistă. Cam asta e miza, nu orgoliile și frustrările legate de ciolan…