Circulă pe net o declarație a lui Trump. Directă și care dă fiori adânci, deloc plăcuți, poponarilor…
sursa
Nu prea se pupă cu aspirațiile pro- uiste ale ciucii, ciolacului sau ale lui lăsconi. Nici cu ale rapandulei numită ursula. Omul vrea o întoarcere la normalitate, reparând aberațiile wokiștilor. Există destui postaci cretinoizi autohtoni, care încă întreabă pe forumuri „ce-i aia wokist?”
Păi, hai să vedem:
NBC News: Prima persoană transgender aleasă în Congresul SUA
Proteste violente în Los Angeles după ce un transexual s-a dezbrăcat alături de femei într-un spa
Chestii aberante acum câțiva ani, au devenit normalitate. O imagine a „progresismului” Ceea ce se poate traduce sumar, dar foarte apropiat ca termen pentru conceptul „woke” ar fi: „deșteptarea amorțiților” „Amorțiții” fiind poponarii și toate cele peste 300 de derivații ale lor. A celor ce vor defini și însemna standardul de normalitate. Asta în concepția progresistă.
Asaltul demenților asupra umanității nu a început recent. A fost o perioadă de îndoctrinare și manipulare destul de lungă, unde termenul de „libertate” a fost pervertit și atribuit sau chiar asimilat nefirescului.
Ce se știe mai puțin este punctul de cotitură – în 1973, Asociația Americană de Psihiatrie (APA) a eliminat diagnosticul de „homosexualitate” din a doua ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică (DSM). Această decizie a venit după compararea teoriilor care patologizau homosexualitatea, cu cele care o vedeau ca fiind normală… iar din acel moment poponarii începeau încet să se manifeste și să-și ceară drepturi. Întorcându-ne puțin mai mult în timp, se poate spune că decizia impusă a câtorva psihiatrii mânjiți corespunzător de a scoate homosexualitatea din manualele psihiatrice ca boală, a venit după valul hipiot apărut ca o răbufnire a tineretului american față de constrângerile sociale și chiar morale. Deși originile curentului se știu, cine a provocat extinderea acestuia astfel încât să devenă o mișcare de masă, ulterior globală, este (aparent) o necunoascută.
Dincolo de latura colorată și veselă, stilul hippie a avut în componența sa și o latură mai întunecată care nu facea parte din ideologia nonconflictuală pe care adepții acestui stil o manifestau. Această latură se manifesta prin exces de sex, exces de droguri precum marihuana și LSD, care erau folosite pentru distracție și pentru faptul că provocau halucinații pe care, hipioții le interpretau ca fiind noi moduri de a observa lumea înconjurătoare.
Parcă sună cunoscută chestia asta, nu-i așa? Aduce cumva cu viziunile popo moderne…
Poponarii au ajuns să fie declarați ca indivizi sănătoși la cutiuță, în urma curentului hipiot. Sexul liber, băuturile și drogurile, au favorizat apariția a astfel de specimene, indivizi ce au pierdut contactul cu realitatea și, care în loc să fie ajutați, au fost încurajați să creadă că realitatea lor este normală. Este celebru pentru hipioți Festivalul de la Woodstock, atât pentru partea artistică dar și pentru orgiile sale, lozinca neoficială fiind: „sex, drugs & rock´n´roll” Ce combinații au ieșit de acolo… s-au regăsit în cabinetele psihiatrilor ulterior!
Ar fi greșit să identificăm hipioții de atunci ca fiind precursorii poponarilor și tranșilor actuali. Moda a trecut și marea lor majoritate au reintrat în stilul normal de viață. Hipioții și curentul lor au fost în schimb modalitatea prin care s-a ajuns să fie „oficializată” anormalitatea. Societatea devenise mai tolerantă, iar planul progresist începea să fie pus în practică!
Deși „legalizată”, homosexualitatea nu s-a putut manifesta în voie până prin anii 90. Societatea încă avea mari rețineri în privința lor, chiar dacă nu a reacționat la grozăvia negării poponarilor ca bolnavi psihici. Chiar a existat o tentativă de stârpire a acestora cu un virus de laborator – celebra SIDA, conceput să se răspândească cu predilecție printre ei. Nu i-a stârpit și, odată cu „căderea cortinei de fier” pe fondul valului de simpatie și toleranță față de cei asupriți – est-europenii în speță, poponarii au început să se strecoare și să profite de acesta. Lumea nu mai era atentă la ei.
Brusc, un număr tot mai mare de artiști sau alte personalități au început să-și declare pe față homosexualitatatea, ba chiar să se și mândreasacă cu ea. Ideea ce trebuia indusă era simplă, „suntem aici printre voi, suntem talentați, nu mușcăm, suntem ca și oamenii normali” Din păcate mulți au picat la genul ăsta de manipulare, nu au văzut imaginea de ansamblu ci doar detaliile. Câte celebrități erau în realitate „pe invers” e greu de spus, cert este că mișcarea a avut succes de data asta, iar poponarii treceau de la dispreț la admirație. Era „cool” să fii popo!
Mizeria a continuat, ajungând la apogeu, să vedem descreierați cu țâțe false dezbrăcați la casa albă, salutați de un președinte senil.
Demența progresistă poate lua sfârșit cu Trump. Asta dacă nu va fi trădat și își va pune în aplicare declarațiile. Ne-a trecut glonțul pe la ureche pentru că, dacă ieșea kamala, transumanismul era viitorul nostru.
