O putem constata direct, fie că mergem pe stradă, citim un ziar, ori ascultăm o discuție într-o sală de așteptare. Este un fenomen ce a început să se facă din ce în ce mai simțit odată cu „instaurarea democrației” sau „alinierea la standardele europene”. O democrație eficientă pare-se, presupune o populație credulă, obedientă și imbecilizată. Sau cel puțin asta ar fi găselnița mai marilor de a-și face mendrele pe cârca unor indivizi incapabili de cele mai simple raționamente.
Imbecilizarea românilor a început odată cu revoluția lovitura de stat din 89. Nu mă voi referi la perioada lui ceașcă, dintr-un motiv foarte simplu – oricât de analfabet ai fi fost atunci, nu îți permiteai luxul de a fi și imbecil pentru că ai fi murit de foame. OK, scăpai cumva și făceai doar 8 clase, dar trebuia să bagi ceva la maț. Iar pentru asta erai forțat să gândești!
Să revenim în 89. După o perioadă de tranziție și acomodare cu libertatea, românul inventiv cu „infrastructura” neuronală clădită din vremurile de dictatură, a devenit rapid întreprinzător. Bișnițar, țepar, valutist, afacerist, nu conta – îl ducea capul la orice. Se descurca din nimic. Chiar dacă inflația bubuia, iar dolarul de dubla de la o zi la alta, românul se descurca. Visa la americani dar trăia românește.
Vreo zece ani ne-am „gospodărit” singuri. În paralel, sau „pe la spate” dacă sună mai bine, foștii nomenclaturiști și securiști devalizau efectiv țara. Economia era condamnată și trebuia pusă la pământ. Occidentul ne dorea în curul gol și buni de muncă. Haiduceala inițială trebuia înlocuită de „civilizația” vestică, dar o variantă de „civilizație” ceva mai soft, mai cu puțină bunăstare și cu mai multe obligații. De unde obligații? Păi datorită împrumuturilor datorate băieților cu privatizarea, pardon devalizarea. E simplu, când nu mai ai ce să furi, te împrumuți ca să furi. Iar FeMeI-ul atât a așteptat!
Tâmpirea populației, pentru a intra în rândul idioților vestici (idiotizați datorită traiului bun și a lipsei de griji pentru ziua de mâine) a căzut pe cârca televiziunilor de la bun început. A urmat apoi și școala, dar asta e o altă poveste! Românul stătut de la televizor și frustrat de cele două ore de pe vremea lui ceașcă, se vedea acum în situația de a avea programe non stop. Putea să vadă filme, concerte, desene animate… tot ce voia mușchiu’ lui! Vedea și cum o duc ăia din afară și-l ardea nerăbdarea s-o ducă și el la fel! Era totul așa de simplu… Simplu ca o manea sau o telenovelă! Ca un joc de bongo sau o loterie unde te poți trezi milionar din nimic! Simplu ca „românii au talent”, unde orice nulitate se poate îmbogăți peste noapte! De fapt, toți românii aveau talente native, gata să fie descoperite pe bani. Mulți bani!
Românul cu aburii occidentului și viața ușoară în cap, a fost ușor de prostit în acea perioadă. FeMeI-ul părea salvatorul nației, nu groparul ei. Iar aburii vestici erau suficient de denși astfel încât să nu existe nicio reacție populară. Erau denși, dulci, cu iz de manea, iar când apărea vreunul gen Vadim, care urla cât putea: „Treziți-vă idioților că vă fură aștia și chiloții din pantaloni” era ușor de catalogat drept extremist. Totuși, o mică fractură era cât pe ce să se producă la la alegerile prezidențiale din 2000, atunci când extremistul Vadim intra în turul doi și amenința să dărâme șandramaua tălharilor, însă „oamenii de bine”, recte tătucul Ilici & Gașca din opoziție, au strâns puternic rândurile și i-au adus pe români cu picioarele pe pământ. Adresa atunci o scrisoare ilici, tuturor românilor… citez:
„Știm că vă faceți griji pentru viitorul familiilor dumneavoastră” „Propunem un program de modernizare și de dezvoltare al țării, program care pornește de la realitățile României și încearcă să răspundă problemelor dumneavoastră. PSD și eu personal ne-am angajat în această competiție ferm hotărâți să ne asumăm responsabilitățile guvernării, ale conducerii țării în următorii patru ani. Agenda și prioritățile dumneavoastră sunt pentru noi principalele repere ale acțiunii noastre politice. Știm că vă faceți griji pentru viitorul familiilor dumneavoastră. Știm că ne va fi foarte greu – și dumneavoastră, și nouă – să îndreptăm consecințele negative ale eșecului economic și social al actualei guvernări”
Ca răspuns la:
Corneliu Vadim Tudor: „Noi vom smulge din rădăcini buruiana mizeriei de la salte și din orașe. Noi vom da cu hoții de pământ! Noi vom face ca România să producă și să exporte, revenind în marea familie a țărilor civilizate. În centrul obștei vom repune cele trei instituții fundamentale: biserica, școala și armata. Dacă ratați și șansa asta istorică, atunci veți pierde totul și, să mă ierte Cel de Sus, vă meritați soarta. Știți bine că eu nu v-am mințit niciodată și că pentru voi urc Golgota răzbunărilor, cu crucea în spate, fără odihnă, fără nici o mulțime sufletească. Ajutați-mă ca să vă ajut!”.
Concluzia: S-a ratat șansa… și, ca o adăugire – un salt în prezent, nu mai e mult până când chiar vor pierde totul.
Românii au pus botul atunci. Erau pregătiți pentru ceea ce urma. Au intrat în nato, în ue. Morcovul din fața lor era mai colorat ca niciodată. Nu remarca nimeni că România nu mai producea nimic, ce rost avea, aveau de toate din import. Căpșunarii erau forța economică a țării… iar mass media (formată la rându-i din idioți și lingăi) ajunsese să-i idolatrizeze, atribuindu-le chiar sintagma de „principalul motor economic” Ce să mai, viitor de aur țara noastră are! Nici nu mai conta că începeau să dispară specialiști, doctori, ingineri… duși și ei, tot la căpșuni.
Prima testare a gradului de imbecilizare a fost cu „Să trăiți bine!” De fapt o interpretare pentru bobor la „Să furați bine!” Românii au trecut cu brio testul, au ales exact ceea ce au crezut ei mai bine că-i reprezintă! Un bețivan dovedit și turnător la secu, pe nume băsescu. Despre circul din perioada băsesciană îmi este scârbă efectiv să scriu, am crezut atunci că ăla era punctul cel mai de jos unde se putea ajunge ca nație. Că au dat cu curul de fundul prăpastiei și că ar urma să se deștepte cumva.
Iluzii zadarnice, pentru că a apărut „România lucrului bine făcut”. Pentru că românul are resurse nebănuite și ține la tăvăleală. Pentru că dorea ceva și mai tare. Iar pentru asta, ce putea fi mai potrivit decât un malac cu privire tâmpă și cu un vocabular de maxim 5 – 600 de cuvinte? Vorbim de primul meditator al țării cu șase case inițial, mărite la șapte ulterior. Celebru pentru cel mai scurt răspuns justificativ al averii obținute comparativ cu cea a altor meditatori, mai mici și mai umili: „Ghinion”.
Și exact de asta au avut parte pe tot parcursul domniei lui. Pentru că cei care s-au dus la vot au tras în majoritate lozurile necâștigătoare. Perseverența e mama câștigului însă, așa că, în prag de noi alegeri, românii nu dau prea multe semne că au înțeles ceva. Sau că ar mai avea resurse să înțeleagă ceva. Unii nu vor să mai tragă lozuri, alții însă stau pe baricade. Cu orice preț! Adică vor trage aceleași lozuri! Cei care au înțeles ceva își dau seama că nu sunt suficienți, ba chiar ajung să se fragmenteze în loc să fie uniți. Turma însă este compactă și greu de deviat din drumul ei spre prăpastia izbăvitoare. Pe fundul ei vor găsi de data asta un curcubeu, un ciolac sau o ciucă și totul va fi bine!
