Cum bine zice avocatul Dan MV Chitic în a sa postare pe Telegram – https://t.me/DanMVChiticNecenzurat/3030 odată cu eliberarea celor 2 eroine cu coasa, orice medic poate SINGUR să constate când un tratament a devenit “inutil”, situație în care “medicul” îți poate “curma suferința” fără să i-o fi cerut măcar, când te poate “scuti” de durerile unei peritonite, sau ale unei pneumonii, sau cauzate de… o mână ruptă!
Odată trecut pragul unui spital, dreptul de viață sau de moarte nu-ți mai aparține nici ție și nici măcar familiei sau rudelor tale. Vei fi un simplu număr care, în funcție de calculele demente ale unui doctor, trebuie să „eliberezi” salonul. Cu scuza din partea acestuia că, oricum ajungi să eliberezi salonul mai devreme sau mai târziu, așa că ți-a făcut un serviciu grăbind procedura…
Există totuși o explicație rațională pentru eliberarea halucinantă, cu redarea tuturor drepturilor a celor două criminale dovedite? Ce putea determina o astfel de decizie aberantă? Ceva și mai aberant, desigur!
Să recapitulăm puțin, cele două panarame erau doctorițe la ATI. La urgențe adică. ATI-ul ăsta, dacă mai ți minte, era efectiv idolatrizat pe vremea plandemiei. Aici veneau cei aflați într-o fază critică datorată covidului și se încerca salvarea lor. Cum? În majoritatea cazurilor printr-un procedeu numit intubare… Îndopați în paralel cu medicamente conform unui protocol criminal impus de numitul Ara(h)at, un jeg util aflat la îndemâna securiștilor din sistem.
https://www.europafm.ro/peste-1800-de-persoane-la-ati-si-peste-300-de-decese-raportate-in-ultimele-24-de-ore/ În prima parte a plandemiei, până să apară serul „salvator de vieți” lumea trebuia speriată. Îngrozită chiar. Să accepte zeama ce urma să apară, fără să mai pună întrebări. Fără să se întrebe de exemplu, „cum poți crea un vaccin în câteva luni când în mod normal îți ia ani pentru asta și nenumărate teste?” Pentru a suprima rapid îndoielile, nu trebuiau explicații prea multe ci trebuiau morți. Morți nu doar la nivel declarativ, ci morți pe care să-i fi cunoscut și tu, sau să fi auzit măcar de la persoane care i-au cunoscut. Morți inițial sănătoși, „palpabili” care să bage groaza în tine că și tu poți ajunge la fel.
Din 1800 de internați la ATI, 300 au dat colțul. Au ieșit în saci sigilați, ca să nu răspândească mai departe molima. Asta oficial. Neoficial, ca să nu li se poată face autopsia. Din 6 oameni sănătoși, unul era sacrificat. Nu conta că era tânăr sau bătrân, bolnav sau sănătos, oricine putea trage biletul necâștigător. Adică primeau tubul cu oxigen…
Genul ăsta de atrocități presupunea un grad de încredere corespunzător din partea viitorilor „eroi în halate albe”. Ca și la curve, cu banii înainte. Pentru că da, s-a câștigat incredibil de bine în sistemul medical plandemic. De la medicul de familie care te marca cu covidul și până la eroii cu coasa, toți aveau de ciugulit. Condiția era simplă – mucles, faci ce ți se spune și o să fie bine! Foarte puțini medici au avut tăria în condițiile asta să rămână oameni. Au fost luați în vizor, demonizați, ridiculizați și stigmatizați „în numele științei” remarca preferată a idioților care nu aveau nicio tangență cu inteligența, darămite cu știința.
Plandemia s-a terminat într-un mod neașteptat prin apariția subită unei variante aproape inofensivă a virusului, însă cu o patogenitate ridicată, ceea ce a dus la dispariția variantelor cu probleme. De fapt, o altă variantă scoasă din laborator pentru a suprima o plandemie ce nu a dat rezultatele dorite, dar aici e o altă discuție. Cu toate acestea scheletele din dulap au rămas. Ori aceste schelete nu pot rămâne „în siguranță” decât prin „solidaritate necondiționată”.
Revenind, am fost mirat la început câți medici săreau rapid în apărarea celor două jeguri, unii de la noi alții din afară, căutând uneori explicații în afara logicii elementare. Medici cunoscuți deveneau brusc apărători unor criminale, fără să mai țină cont de Jurământul lui Hipocrate pe care chiar ei l-au depus cândva. Nu mai conta nici faptul că hotărârile de acest fel erau luate de către o singură persoană în mod arbitrar, fără nicio consultare în prealabil cu familiile victimelor ori chiar cu alți medici. Cazuri de malpraxis au mai fost, însă nu a existat niciodată o solidaritate așa puternică. O solidaritate care nu există decât atunci când ai fost cândva părtaș la ceva important cu cel față de care îți arăți solidaritatea… În cazul de față, la masacrul plătit din plandemie.
Concluzia e simplă în acest scenariu și explică de ce jigodiile sunt libere, inclusiv să părăsească țara – a existat o discuție seacă, referitoare la crimele comandate în plandemie. „Mă băgați la bulău, torn tot!” Între prăbușirea sistemului medical și eliberarea foanfelor…. nu prea exista spațiu de negociere.
Pentru a le păstra scheletele bine ascunse în dulapuri, va trebui să accepți ideea că medicul are drept de viață și de moarte asupra ta, dacă ajungi pe mâna lui. Precedentul a fost creat. Ferește-te de spitale!
