Am stat mult să mă gândesc, înainte de a scrie acest articol. Pur și simplu nu știam de unde să încep, cu ce să încep. Cu atât mai mult cu cât realizam că nu există decât un singur tip de explicație logică, ce ține de „cât” și „din cauză că”. Pentru că trebuia să existe o motivație suficient de puternică, financiară sau de altă natură. Patriotismul, în niciun caz…
Domnul Terheș și-a jucat rolul perfect. Dacă ar exista un sistem de premiere la așa ceva, ar lua Oscar-ul fără probleme. Fără bâlbe, a construit și interpretat un personaj perfect. Și încă îl interpretează – ca un ecou la ceea ce a fost. Filmările însă s-au terminat, iar regizorul a strigat sec: CUT!
A venit momentul în care mi-am dat seama că am crezut într-o poveste și nu într-o realitate. Povestea s-a sfârșit pentru că risca să distrugă realitatea. Actorul și-a făcut treaba. A pătruns într-un mediu și l-a divizat.
Povestea AUR a început odată cu obținerea unui neverosimil 10% la alegerile trecute. Intra în parlament o grupare din afara sistemului, o grupare ignorată de sistem. Oameni necontrolabili, cu drept de vot și, mai rău, cu multe idei opuse acestuia. Sistemul a început să ia măsuri, pe principiul „divide et impera”. În sânul „neaveniților” a apărut prima ruptură – Șoșoacă. O diviziune majoră menită să-i demoralizeze, să-i facă în final să „rupă rândurile”.
A apărut plandemia, care s-a dovedit o oportunitate pentru Simion pentru a se face cunoscut. A hărțuit sistemul luând apărarea celor constrânși să facă lucruri împotriva lor. A demascat și împiedicat uneori acțiunile lacheilor din parlament. S-a pus dea curmezișul vaccinării forțate și, a reușit să blocheze tentativele de constrângere ale populației, directe sau indirecte, pentru vaccinare. Cu o fire vulcanică, proaspăt plecata din partid Șoșoacă își face la rându-i un nou partid – SOS, care, deși merge pe aceiași linie cu Simion, aduce elementul „comportament și limbaj extremist” în ecuație. Zice „lucrurilor pe nume” însă dă prilejul marionetelor de la putere de a cataloga atât AUR cât și SOS ca partide naționaliste și extremiste ce trebuie evitate cu orice preț. Care este rolul lui Șoșoacă în acest context, îl puteți deduce și singuri.
Marginalizarea – a doua tentativă a sistemului de a reduce influența AUR. În contextul alegerilor, a crizei lăsate în urmă de plandemie, dar și a dezastrul anticipat ce va fi cauzat de războiul ukro – rus, unde noi ca țară vasală trebuia să ne aliniem la aberațiile stăpânirii, AUR trebuia redus la tăcere. Sistemul realiza că dacă plandemia nu a făcut altceva decât să le dea aripi, mocirla economică în care va fi scufundată cu bună știință România, va echivala cu crearea propriului călău. S-au mai încercat dezbinări, însă n au ținut. Simion a aruncat din partid toate cozile de topor infiltrate ale sistemului. Sau, aproape toate…
Alegerile europarlamentare au fost câștigate de coaliția neomarxistă autohtonă. S-a obținut numărul necesar de mandate care, în combinație cu cele ale altor țări căpușate, să-i asigure încă un mandat ursulei și, implicit, continuarea „reformelor” a se citi „resetării”. Cu toate acestea, la noi, marea bătălie ține de alegerile parlamentare și prezidențiale autohtone. Alegeri care, dacă ar fi câștigate de „suveraniști” „naționaliști” sau „extremiști”, ar putea schimba dramatic mersul lucrurilor nu doar în țară cât și în regiune. Cu Ungaria și Polonia și Bulgaria s-ar putea crea o zonă cu principii total opuse doctrinei wokiste, principii care ar duce în final la deșteptarea mulțimii adormite.
Revenind la subiectul de bază, domnul Terheș – ultima coadă de topor, a primit același ordin ca și în cazul Șoșoacă – să rupă rândul! Fără tam-tam, rapid, pe la spate! Tandemul celor doi neisprăviți de la putere – ciolacu și ciucă este în pericol să fie rupt la alegeri, în condițiile în care unul dintre ei nu ar intra în turul doi. Iar o confruntare a unui din maimuțoi cu un suveranist… ar da cu virgulă rău de tot!
Scopul dezertării – Cale liberă pentru prostănac! Adică pentru geoană! Niciunul dintre cei doi maimuțoi nu are șanse reale, cu atât mai mult cu cât au făcut și o grămadă de tâmpenii la guvernare, demne de cascadorii râsului. Nici psihopata de lasconi nu este o soluție, este doar o biată cioară cățărată peste un stârv rezultat al unui experiment eșuat. În schimb, în capetele „luminate” ale sistemului, prostănacul ar putea fi o soluție câștigătoare. Mai simplă dacă pică cu o ciucă sau un ciolac, ceva mai complicată dacă pică cu Simion.
Terheș a fost ultima carte jucată de sistem în lupta pentru supraviețuire. O carte care, măcar la parlamentare să asigure o „siguranță” Așa numitul „Partid Național Conservator Român” are o singură misiune: să taie cât mai mult din electoratul lui Simion. Este evident că domnul Terheș nu are nicio șansă la prezidențiale (porcul nu se îngrașă în ajun), deși, e posibil ca sistemul să-l plaseze cât mai bine în sondajele făcute de acoliții puterii. Nici în parlament nu va face mare brânză, ar fi o minune să sară peste prag. Partidul se va destrăma după alegeri iar domnul Terheș va ocupa în continuare postul călduț de la bruxelles. Desigur, se va „lupta” în continuare cu ursula, va face opoziție, va fi de partea românilor și va scoate la iveală tot felul de documente compromițătoare… nu mă îndoiesc de asta, din partea unui „patriot” adevărat, însă până la următoarea comandă.
Misiunea asta a fost îndeplinită!
